Dupa o lunga si consistenta pauza de blogareala mi-am luat inima in dinti, am muscat puternic din ea, si-am hotarat sa scriu despre BAL. Un bal nu, cu printi si printese cu sange albastru ci Balul Bobocilor de la Colegiul National Mircea Cel Batran. Un bal fara rochii lungi, valuri de crinolina, corsete menite sa-si sufoce purtatoarele, un bal cu tocuri de 9 centimetrii, fuste scurte, rochii mulate pe corp, decolteuri proeminente.
Balul a insemnat debutul in societatea liceului, in jungla, a boboceilor de rata, de gasca, unii boboci de lei sau taurasi. Unii mai populari altii mai incognito au asteptat sa vada care o fi cea mai frumoasa bobocica cu ai ei bobocel cel mai pufos. Daca as fi avut mai multa minte mi-as fi amintit numele lor, doar ca nu ma prea ajuta memoria.
Dupa incoronare, multimea de mircisti s-a lasat in voia muzicii in asteptarea celebrilor Simplu, care nu vor sa para de loc simplii si ma intreb daca chiar au vrut sa creeze aceasta antiteza sau a fost doar o lipsa de inspiratie care s-a dovedit a parea originala.
Toate ca toate, muzica s-a propagat din difuzaoare iar tenesii mei cu sclipici s-au lasat in voia undelor.
Daca acest articol pare off topic e doar o parere. Scopul blogului este o incercare de folosire a limbajului pentru a reda sentimente si trairi.
