Trebuia sa scriu despre durere. Trebuia sa scriu despre ranile sufletului meu. Trebuia...dar nu mai trebuie. Trebuia sa fiu eu, trebuiau sa fie plete in vant dar nu mai sunt. Imi era frica de realizarea lor si nu am spus asta nimanui, pentru ca nu le mai visam de mult. Trebuia sa ma simt eliberata cand am aflat ca era normal, ca simturile mele nu m-au inselat. Nu trebuia sa dau apa la soricei, pentru ca nu era continuarea buna, dar am dat. Trebuia sa uit si sa ma bucur de toate visele frumoase dar eu le-am plans ca s-au evaporat.
Trebuia sa iubesc iubirea, dar nu am reusit sa o vad niciodata.
Trebuia sa iert si am iertat, dar n-o sa stie niciodata ca a fost iertat, cum nu o sa stie nici ce am scris.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
imi placeee mult :X
fara comentarii :X:X
Trimiteți un comentariu