Autumn

I always know when autumn comes by the bitter-sweet smell of black grapes, hanging, full of themselves, waiting to invade a mouth eager to taste them. I always know when autumn comes by the hot splinters of cold that I feel in my fingers, and the rustle of red-green-yellow leaves. It sounds like snow and smells like cold, it sounds like plastic bags and smells like apples.

Bed Time Story

I woke up, gazed at the ceiling, just wondering weather to stay in bed a little more or not. Then I woke up. I slowly moved to the door, one feet after another. That's when I felt fingers moving along the inside of my skin. That was the first time I realized something was ... different.

It is not easy to watch the ones around you and be them every second of you life. Some would say that's like wasting your life but since my life means eternity and I also invented the ones who stand this, there is no reason to believe them.

Can you see that wardrobe in your room? I bet that you are long past monster stories...but what if I told you that I invented a monster that is hiding inside. Now you are just going to check, telling yourself I made it all up. You are opening the door, trying to act as natural as possible. Do you want to trick the monster? Such a thing is not possible. Because you are the monster now.

Bal Bal Bal

Dupa o lunga si consistenta pauza de blogareala mi-am luat inima in dinti, am muscat puternic din ea, si-am hotarat sa scriu despre BAL. Un bal nu, cu printi si printese cu sange albastru ci Balul Bobocilor de la Colegiul National Mircea Cel Batran. Un bal fara rochii lungi, valuri de crinolina, corsete menite sa-si sufoce purtatoarele, un bal cu tocuri de 9 centimetrii, fuste scurte, rochii mulate pe corp, decolteuri proeminente.
Balul a insemnat debutul in societatea liceului, in jungla, a boboceilor de rata, de gasca, unii boboci de lei sau taurasi. Unii mai populari altii mai incognito au asteptat sa vada care o fi cea mai frumoasa bobocica cu ai ei bobocel cel mai pufos. Daca as fi avut mai multa minte mi-as fi amintit numele lor, doar ca nu ma prea ajuta memoria.
Dupa incoronare, multimea de mircisti s-a lasat in voia muzicii in asteptarea celebrilor Simplu, care nu vor sa para de loc simplii si ma intreb daca chiar au vrut sa creeze aceasta antiteza sau a fost doar o lipsa de inspiratie care s-a dovedit a parea originala.
Toate ca toate, muzica s-a propagat din difuzaoare iar tenesii mei cu sclipici s-au lasat in voia undelor.

Daca acest articol pare off topic e doar o parere. Scopul blogului este o incercare de folosire a limbajului pentru a reda sentimente si trairi.

Trebuia

Trebuia sa scriu despre durere. Trebuia sa scriu despre ranile sufletului meu. Trebuia...dar nu mai trebuie. Trebuia sa fiu eu, trebuiau sa fie plete in vant dar nu mai sunt. Imi era frica de realizarea lor si nu am spus asta nimanui, pentru ca nu le mai visam de mult. Trebuia sa ma simt eliberata cand am aflat ca era normal, ca simturile mele nu m-au inselat. Nu trebuia sa dau apa la soricei, pentru ca nu era continuarea buna, dar am dat. Trebuia sa uit si sa ma bucur de toate visele frumoase dar eu le-am plans ca s-au evaporat.

Trebuia sa iubesc iubirea, dar nu am reusit sa o vad niciodata.

Trebuia sa iert si am iertat, dar n-o sa stie niciodata ca a fost iertat, cum nu o sa stie nici ce am scris.

Cer

Iti daruiesc Cerul
Ti-l dau tie cu tot cu aerul din jurul meu, cu praful si moleculele de apa din nori.
Respira-l si miroase-l ca sa simti si tu fericirea mea.
Ti-am daruit noroiul din noi si din el, incearca si tu sa fii fericit cu el.

Nud

E gol in jur. Si asta face golul nud. Este un nud atat de frumos. Corpul se unduieste in semiumbra, intins pe un divan. E gol si el de parca golul ar fi esenta tuturor lucrurilor. E nud pentru ca doarme. Mirosul viselor sale nu ies din mintea si sufletul ei. Pare lipsit de viata si parerea ar fi siguranta fara miscarea aproape insesizabila a buclelor castanii. Buclele nu sunt goale. Ele pastreaza respiratia ei, se joaca cu ea, apoi ii dau drumul in lume, in lumea goala. Atat de goala incat trebuie umpluta cu mii si mii de bataia de inima si de respiratii.

Furtuna

Furtună pe mare
Furtună în Soare
Furtună de vise
Furtuna se stinse

Furtuna aprinse
Miros de caise
Furtuna sarise
Din colturi ascunse

Subiectiv obiectiva, pasionata de hiperbole.

Ma simti cum iti intru pe sub piele? Ma recunosti? Daca ti-as spune ca m-am schimbat? As minti. Oare mai pot sa mint? Pe cine sa mint? Pe tine? M-am plictisit sa te mint. Nu faci altceva decat sa ma minti si tu, inapoi, si nu mai are nici un farmec. Nu mai cred in minciunile tale si nici tu in ale mele. Ma simti? Daca ar trebuii sa-ti spuna ceva privirea mea? Ar trebuii sa te faca sa ma simti... dar eu nu mai simt...simte-ma tu...

ERIBUI in doua lumi si cu capul in jos

Ca sa te vad bine, trebuie sa imi intorc lumea pe dos. Ca sa iti inteleg cuvintele, trebuie sa citesc propozitiile de la coada la cap, si sa amestec literele, aleatoriu. Cateodata ma intreb daca tu chiar intelegi ceea ce spui, si crezi in semnele tale. De fiecare data cand ne intalnim ma urc pe tavan si stau cu capul in jos. Asa imi este mai usor sa te inteleg. Caut sa fiu ceea ce esti tu, si de acceea incerc sa renunt la realitatea mea, si sa o adopt pe a ta. Mult timp am crezut ca daca devin tu, voi putea simti tot ceea ce simti, dar nu cred ca as fi reusit vreodata, poate doar intr-o imbratisare androgina.
Dupa toate incercarile mele, am aflat ca tu si eu suntem doua lumi vazute prin oglinzi de apa diferite.

Craniul din perete

E ceata. Si din ceata ma privesc doi ochi care devin din ce in ce mai mari. Atat de mari incat am impresia ca nu-i incape lumea asta. Ma patrund pana la Dumnezeu. Pana la Dumnezeul muritor din mine.
Din umbra se desprinde o figura. E suparat. Imi pot da seama ca e suparat din cauza umbrelor. Ii acopera fata si nu cred ca vede bine. Un altul tipa. E in dreapta, jos. Tipa si totusi nu-l aud, nu aud nimic. Simt sticla spargandu-se dar nu aud nimic. Nimic. Nimic.
Din nou tacere. Si ma priveste. Ma priveste din spatele lentilelor inchise la culoare ale ochelarilor. Crede ca sunt vinovata. Totusi singurul meu pacat este ca l-am privit.
Ajutor. Sa ma ajute cineva. M-a vazut. E acolo in perete. Ma priveste. Nu are ochi dar stiu ca ma priveste. Si simte. Nu are suflet, e un cap de mort, dar stiu ca simte.Il pot simtii cum simte si-mi adulmeca teama. Mi-e frica de el. Mi-e frica de tot.

Calutii de mare

Vreau un calut de mare. Simplu. Atat, altceva nimic. ( e o metafora)

18 Mi-e dor

Mi-e dor. Mi-e dor de noi. Mi-e dor de mine gandindu-ma la tine convinsa ca si tu te gandesti la mine. Eu inca ma gandesc la tine, dar nu stiu daca tu te mai gandesti la mine. Te vad in toate chipurile din jurul meu si imi imaginez conversatii lungi cu tine in care sa-ti pun in fata sufletul meu ca tu sa poti sa iti bagi mainile in el si sa-l framanti, sa cauti in el...ce sa cauti? nu stiu. Mi-e dor sa imi vorbesti tu primul de parca m-ai asteptat cu nerabdare. Mi-e dor sa fiu Centrul Universului tau. Mi-e dor sa fii Universul meu. Mi-e dor sa fiu sigura ca te iubesc atunci cand iti spun asta si sa simt fiecare cuvant al tau in fiecare por. Mi-e dor de tot.

Mi-e dor sa nu mai fiu paranoica. Mi-e dor sa pot sa fac prostii, greseli iar Universul sa spuna: " Iart-o, e mica" Mi-e dor de mirosul de turta dulce si brad pe care il simt iarna ( urasc brazii de plastic). Mi-e dor sa visez la saruturi cu parul in vant. Mi-e dor sa te visez. Mi-e dor de tot.

Mi-e dor de tine. Mi-e dor de imbratisarile tale pe care mi le amintesc vag. Mi-e dor sa-ti aud vocea si felul de a vorbi. Mi-e dor de zambetul tau care imi pare de o mie de ori mai frumos cand stiu ca eu sunt vinovata pentru el. Mi-e dor de tot.

Mi-e dor de toate lucrurile care nu s-au intamplat inca, de toate saruturile pe care nu le-am simtit inca. Mi-e dor de tot.

Libertate frate si viata de noapte

Sunt libera. Si tu esti liber. Ia mai gandeste-te o data. Asta e singura ta forma de libertate, gandul. Si nici gandul tau nu este liber pentru ca e limitat de lucrurile cunoscute tie. Atunci cand gandul tau naste demoni, demonii sunt construiti din lucruri cunoscute tie, amestecate intr-un mod necunoscut, dar care iti apartine. Ai da libertatea pentru un colt de paine? Pentru stabilitate? Care libertate? Poate doar libertatea gandului.

Ale mele. Ale tale. Ale noastre sunt limitele noastre. Pentru ca ne definesc pe fiecare in parte. Nu calitatile sau defectele ne definesc, ci limitele. Cat de limitat te simti azi?

J'aime nous

Daca ti-as spune ca esti "cel mai iubit dintre pamanteni" m-ai crede?

Imi place de noi. Imi place de noi in visele mele. Suntem dulci, indragostiti, ne iubim si nici macar un meteorit nu ne-ar putea desparti. Avem amandoi parul lung si cand ma gandesc ce amuzanti vom fi in poze zambesc. Zambesc din senin si din Soare, din mare si din lume. Sunt zambete speciale. Pentru tine.

- Il simti?
-Ce?!
-Zambetul meu.
-Nu
-Eu l-am trimis sa-ti umble pe sub unghii....acum il simti?
-Da, il vad.

18 spre 19

Tinerii au explozii interne de la varsta de 14 ani. Sufletul lor explodeaza cu intensitatea unei bombe atomice si aschii de oase raman infipte in inima lor. Adolescentii sunt suflete cu buletin care incearca sa afle cine sunt si de unde vin pentru ca povestea cu barza care i-a lasat la usa nu-i mai multumeste. Daca pana acum am luat de bun cuvantul parintilor m-am hotarat ca vreau sa simt si eu, ca vreau sa-mi asum riscuri si sa invat din greselile mele, nu ale lor. Asa ca m-am aruncat inainte cu capul spre lume gata sa o misc din loc, sa ii schimb croiala si s-o fac pe masura mea. Am impins muntii dar n-am reusit decat sa fac cateva pietre sa se rostogoleasca la vale (o avalansa in miniatura). Intrega lume mi-a parut totusi prea mare asa ca mi-am largit lumile interioare. Am o lume in care sunt pianista, in care cant si cantecul meu ii face pe toti sa se inteleaga mai bine. Mai e o lume in care pictez, in care am pictat cerul rosu si marea neagra si iarba albastra. Asa m-am hotarat sa modific lumea din jurul meu, micul meu univers. M-am indragostit, am urat, am iubit am soptit de zeci de ori "te iubesc, te iubesc, te iubesc" fara sa aud nici un raspuns.Mi-am colorat parul, am purtat cate 2-3 cercei in plus ( cu magnet ca altfel ma manca mama), am fost eu, o persoana cu varsta intre 14 si 18 ani, nu prea intreaga la minte, care chiar daca are toata viata inainte traieste fiecare zi ca un sfarsit al lumii, pentru ca in fiecare zi una dintre lumile sale interioare moare sau se naste.

a 12-a...fuck...game over

5 :D

As fi... vrut si azi sa scriu ceva, asa ca sa nu-mi pierd antrenamentul ( 4 zile consecutive de blog...wow m-am depasit pe mine insumi). Astazi muza sau muzul meu si-a luat vacanta. M-a lasat fericita sa bat campii cum m-o duce pe mine capul, sa-i sap, sa platez buruieni sau grau, sau porumb, sau ce mi-o mai pofti mie inimioara.

E o cladire grozava in Constanta, se numeste Casa cu Lei, pentru ca are lei pusi pe niste coloane (evident). E o frumusete de casa, veche, paraginita (logic, cum altfel putea fi o casa veche si frumoasa) fost restaurant si bordel pe vremea lui raposatu'. Casuta asta am zis eu ca o cumpar cand ma fac mare, doar ca pana o sa fiu eu atat de mare incat sa o cumpar mai e si intre timp Casa cu Lei are un proprietar care de cand ne-am cunoscut eu si casa tot plateste paznici sa o pazeasca dar tot n-a gasit fonduri necesare s-o si renoveze. De vreo doi ani tot ii dau tarcoale si cand vedeam vreo miscare de om pe la fereastra ma bagam si eu in seama si ma rugam..poate-poate m-o lasa sa arunc si eu un ochi inauntru. Dar Cerberul sufla foc pe nari si imi zicea ca-i proprietate privata si nui voie (m-am straduit o data sa am lacrimi in ochi si tot nu a mers...o inima de piatra). Asa ca n-am pus piciorul inauntru decat ieri cand am nimerit un paznic binevoitor care nu m-a gonit. Asa ca am reusit sa intru.....

6

....Continuare....

Am intrat. Pe stanga o usa, spre o camera in care paznicul s-a instalat pentru zilele si noptile petrecute acolo in Casa cu lei. Tot pe stanga, o garderoba goala, parasita.Lipseau hainele agatate si chipul zambitor sau pilictisit al celei care lua hainele. Pe dreapta o alta usa si o oglinda, o oglinda uriasa. M-am oprit in fata oglinzii si am vauzt in ea o figura mignona, bruneta, si o pereche de ochi mari si caprui care ma priveau cu uimire si incantare de parca n-am fi reintalnit dupa multa vreme. In fata scara, mare, invitand sa fie urcata. Am urcat in liniste, nu-mi auzeam pasii din cauza batailor inimii, din ce in ce mai puternice. Nu stiam la ce sa ma astept cand voi ajunge in capatul scarii.

Cand am ajuns la ultima treapta am inchis ochii. Am pus mana pe balustrada si am strans-o de parca viata mea ar fi depins de ea. Am tinut ochii inchisi si am pasit. M-am oprit...am asteptat...si am simtit o respiratie. Mirosea a tradafiri si a opiu. Auzeam clar acea alta respiratie, era in fata mea. Am ascultat. Nu auzisem pasi. Am deschis ochii incet. Soarele se strecura curajos prin ferestre aruncand raze din loc in loc ca pentru a isi marca teritoriul. Un teritoriu care nu ii apartinea fiind al noptii al uitarii de sine si al simturilor eliberate. Nu era nimeni in fata mea. Doar o umbra de praf, nimic altceva. gol..totul era gol..trei incaperi goale. In fata un salon venetian cu coloane subtiri sprijinind arcade ornamentale, in dreapta o camera cu un balcon iar in stanga, o alta camera, mai luminoara decat celelalte.

Cine?

Azi ploua. Ba nu, e soare. Azi vreau sa fie soare. De ce sa fie soare? Pentru ca pot sa fac sa rasara Soarele. Cu o seringa pot sa cuceresc lumea. Cand te gandesti ca s-au batut atat in razboaie stupide si eu pot sa cuceresc lumea si sa fac Soarele sa se ridice; asta e cel mai important, ca pot sa fac ce vreau cu soarele. Dar de ce naiba sa iasa soarele?! Ca sa nu ploua! Si daca ploua uda plantele. Le uda cineva si pe ele. Oricum cred ca s-ar plictisi de moarte de ploaie. Cum m-am plictisit si eu.

Si spui ca seringa asta o sa ma faca fericita? Pare o companie placuta. Si tu imi pari simpatic. Spui glume bune. Uite frate ca pot sa zbor. Doar ca tu nu esti fratele meu. De fapt cine esti tu? Ah, nu asta e intrebarea buna. Iar am gresit intrebarea. De fiecare data gresesc intrebarea si ajung iar la tine. Cine sunt eu?! Alta intrebare proasta. As putea sa mor de gat cu glumele tale punand intrebari din astea stupide. Ai avut dreptate. Ma simt mai vie.

M-am plimbat pe strazi vreo doua zile. Doar doua pentru ca pe urmatoarele 15 nu mi le mai amintesc. M-am plimbat singura pana i-am intalnit pe cei care mi-au vandut fericirea. Mi-au vandut-o mie pentru ca eu eram nefericita si avem nevoie de ea. Mi s-a parut curios ca imi stiau numele. Toata lumea ma striga Nefericita. Am crezut ca ma iubeau. Dupa mult timp cineva ma iubea. Asta pana cand m-au uitat inchisa in camera cu pereti fosforescenti, cu mult praf alb pe jos si cu multi arici. Aricii erau mai draguti cu mine. Ma ajutau sa visez. Atunci mi-au luat fericirea si au vandut-o altcuiva.

Tot ce imi amintesc dupa aceea este imaginea fratelui meu impingand doi oameni care si asa deabea se tineau pe picioare. Apoi m-a luat in brate si mi-a spus ca a venit sa aiba grija de mine asa cum mi-a promis. A urmat o alta perioada pe care mi-o amintesc vag. Dar a fost linistita si alba. Mi-am amintit totusi ca am visat-o pe mama intr-o noapte. Mi-a spus multe. A zis ca a fost vina ei , ca a murit. Eu nu am crezut-o. Tata a venit si el sa ma vada de cateva ori. A plans, si-a cerut iertare. Stefan nu a mai plecat de langa mine. Cel putin umbra lui nu a facut-o. De cate ori am deschis ochii am simtit mirosul lui cald, ca atunci cand m-a luat din camera fosforescenta cu arici.

Acum imi place mai mult Soarele. Chiar si ploaia. Ploaia, trecatoare, ne ajuta sa apreciem Soarele.

Ceea ce m-a salvat a fost familia mea, dragostea lor. Fara ei mi-ar fi putrezit maruntaiele la oamenii care vand si cumpara fericire. Sa va spun un secret, cel mai pretios secret al meu. Am trecut prin multe pentru secretul asta asa ca as vrea sa-l pastrati bine si sa va ganditi des la el: Nu a fost fericire. A fost o minciuna de fericire. Adevarata fericire este in mijlocul familiei, cu parintii, fratii, surorile. Fericirea este cand ploua si POTI sa simti ploaia cu propriile tale simturi. Fericirea este cand poti sa gusti fiecare raza de soare. Fericirea inseamna sa nu pierzi nici o framitura din viata ta. Fericirea e viata alaturi de cei dragi tie si care te iubesc cu adevarat, familia. Sa nu uitati asta atunci cand cineva va da o seringa si va spune ca e o doza de fericire.

Pick me. Choose me. Love me.

Geamana mea diabolica a devenit brusc sentimentala. A zarit o felicitare care a impresionat-o pana in adancul sufletelului sau de drac impielitat. Mica, dragutica, 2 imagini ca de benzi desenate cu o fata si-un baiat care trec unul pe langa celalalt, in prima, iar el ii ofera o floare in a 2-a. Text: "V-ati gasit dintre miliarde de suflete imprastiate pe planeta. Aveti grija unul de celalat." Cu toate ca pana de curand geamanal mea diabolica a detinut plina de mandrie un profund dispret pentru orice dulcegarie si chestiuta mai romantica, a ramas cu ochii la cele doua propozitii care depasind stadiul de abureala pentru cei orbiti de ceea ce considera ei a fi dragoste, devin un adevar. Ideea a izbit-o in plin ca un meteorit : Ce ar fiiiii dacaaaaaa...asa cum aia de pe felicitare si-a gasit un om desenat, aproximativ decent, probabil cu simtul umorului si atent la detalii, calm dar dispus la nebunii si prostioare, si-ar gasi si geamana mea diabolica un sufletel la fel de diabolic ca ea ca sa faca de 2 ori mai multe rautati, pe care sa-l chinuie si ea putin, dar s-o chinuie si el, care sa-i suporte toate chitaielile, adaugand pe lista calitatilor necesare si un coeficient de inteligenta nitelus mai ridicat (nu de alta dar sa nu fie prinsi).

Partea grea e cu gasitul. Asa ca gemana mea diabolica o sa strige: "Pick me. Choose me. Love me." pana cand ori i se va face ei rau, ori o sa se gaseasca un Fat-Frumos sa-i spuna: "Te aleg eu, te voi iubi eu, si o sa ma straduiesc sa te fac fericita, chiar daca n-o sa-mi iasa de fiecare data."

winterfresh :D

Poate ar trebuii sa schimbam lumea. Si cum s-o facem? Pana la urma lasa ca e bunicica si asa cum e ea. Ofera o anumita diversitate de senzatii si sentimente, de fericiri si dureri...pe care oricat ai incerca sa le construiesti intr-un mediu "plastic" zau ca n-ai sa reusesti. Si daca sufletelul tau isi mai frange un piciorul, sau o manuta, sau un degetel, sa vezi acolo bucurie cand s-o regenera, asea mai beteag sau mai intreg dupa puteri. Si puterile zau ca nu sunt mici, pe cuvant de sufletista, ca i-am rupt si eu degetele unul cate unul, si tare m-am mirat ca dupa ce-a sangerat ce-a sangerat s-a facut el bine fara sa-l mai bandajez si doftoricesc.Si toate astea fara sa se mai opreasca lumea in loc ca sa ma vada p mine cum ma fac mica intr-un colt ca sa-l pup sa treaca. Iara acusica dupa ce mi-am plans nitel de mila sa va vand un pont guma de mestecat ceruta de la oameni necunoscuti face minuni

mega extra super frumi ( trendy rau)