Eu, numai si numai eu

Vrei sa fi al meu? Cata inutilitate se afla in gandurile astea, in remuscarile mele si in frica. Cat de inutile sunt toate, cat de mult le vreau. Sa nu-mi pese de mine, de tine, de maine. Scurt si cuprinzator. Sau poate nu cuprind nimic gandurile astea. Poate nu te cuprind nici pe tine, nu ma cuprind nici pe mine, nu cuprind pe nimeni pentru ca nu am brate. Gandurile mele nu mai au brate. Au bratele amputate. Eu le-am taiat cu mana mea, mana aia pe care am pierdut-o ieri. Mana nimanui. Mana mea in parul tau. Mana aia care a stat pe volan asteptand ca tu sa cobori din masina. Gandurile alea care se intrebau de ce nu cobori mai repede. Afurisite ganduri.

Ma intreb daca ai intelege.

Eu, Tu, Poate noi.

Cand mi-am lipit buzele de pielea ta moale am crezut ca o sa-mi pierd mintile. Dar nu mi le-am pierdut. Chiar daca le-as fi pierdut sunt aproape sigura ca mi le-ai fi dat inapoi cu vreo fraza rece, obosita, impinsa cu forta printre dintii tai.

Ale tale, ale tale sunt toate, numai eu nu sunt a ta, si tu nu esti al meu.

"Call you me fair? that fair again unsay.
Demetrius loves your fair: O happy fair!
Your eyes are lode-stars; and your tongue's sweet air
More tuneable than lark to shepherd's ear,
When wheat is green, when hawthorn buds appear.
Sickness is catching: O, were favour so,
Yours would I catch, fair Hermia, ere I go;
My ear should catch your voice, my eye your eye,
My tongue should catch your tongue's sweet melody.
Were the world mine, Demetrius being bated,
The rest I'd give to be to you translated.
O, teach me how you look, and with what art
You sway the motion of Demetrius' heart."

Si la urma urmei nici macar nu te iubesc. Dar cat as vrea sa ma iubesti.

Isterie de primavara

Te intreb ce faci daca intr-o zi te trezesti de dimineata si-ti dai seama ca ai gresit?! Ca ai ratat tot. Ce faci atunci? Te dai cu capul de pereti?! Ce faci?! Ce faci?! Ce faci?! Nimic. Nimic. Nimic. Nu trebuie sa faci nimic. Si totusi ce faci?!Ce fac?! Ce fac?! Ce fac?! Ce fac daca ma trezesc intr-o dimineata si imi dau seama ca am gresit?! Dar daca nu am gresit?! Atunci ce fac?!

Notes

Note to myself: I will change the world! I will rule the world! I will be the world! I will live in this world and beyond this world! I will!

PS: I love you like the spring flowers love those tiny water drops on them, in the morning.

Autumn

I always know when autumn comes by the bitter-sweet smell of black grapes, hanging, full of themselves, waiting to invade a mouth eager to taste them. I always know when autumn comes by the hot splinters of cold that I feel in my fingers, and the rustle of red-green-yellow leaves. It sounds like snow and smells like cold, it sounds like plastic bags and smells like apples.

Bed Time Story

I woke up, gazed at the ceiling, just wondering weather to stay in bed a little more or not. Then I woke up. I slowly moved to the door, one feet after another. That's when I felt fingers moving along the inside of my skin. That was the first time I realized something was ... different.

It is not easy to watch the ones around you and be them every second of you life. Some would say that's like wasting your life but since my life means eternity and I also invented the ones who stand this, there is no reason to believe them.

Can you see that wardrobe in your room? I bet that you are long past monster stories...but what if I told you that I invented a monster that is hiding inside. Now you are just going to check, telling yourself I made it all up. You are opening the door, trying to act as natural as possible. Do you want to trick the monster? Such a thing is not possible. Because you are the monster now.

Bal Bal Bal

Dupa o lunga si consistenta pauza de blogareala mi-am luat inima in dinti, am muscat puternic din ea, si-am hotarat sa scriu despre BAL. Un bal nu, cu printi si printese cu sange albastru ci Balul Bobocilor de la Colegiul National Mircea Cel Batran. Un bal fara rochii lungi, valuri de crinolina, corsete menite sa-si sufoce purtatoarele, un bal cu tocuri de 9 centimetrii, fuste scurte, rochii mulate pe corp, decolteuri proeminente.
Balul a insemnat debutul in societatea liceului, in jungla, a boboceilor de rata, de gasca, unii boboci de lei sau taurasi. Unii mai populari altii mai incognito au asteptat sa vada care o fi cea mai frumoasa bobocica cu ai ei bobocel cel mai pufos. Daca as fi avut mai multa minte mi-as fi amintit numele lor, doar ca nu ma prea ajuta memoria.
Dupa incoronare, multimea de mircisti s-a lasat in voia muzicii in asteptarea celebrilor Simplu, care nu vor sa para de loc simplii si ma intreb daca chiar au vrut sa creeze aceasta antiteza sau a fost doar o lipsa de inspiratie care s-a dovedit a parea originala.
Toate ca toate, muzica s-a propagat din difuzaoare iar tenesii mei cu sclipici s-au lasat in voia undelor.

Daca acest articol pare off topic e doar o parere. Scopul blogului este o incercare de folosire a limbajului pentru a reda sentimente si trairi.

Trebuia

Trebuia sa scriu despre durere. Trebuia sa scriu despre ranile sufletului meu. Trebuia...dar nu mai trebuie. Trebuia sa fiu eu, trebuiau sa fie plete in vant dar nu mai sunt. Imi era frica de realizarea lor si nu am spus asta nimanui, pentru ca nu le mai visam de mult. Trebuia sa ma simt eliberata cand am aflat ca era normal, ca simturile mele nu m-au inselat. Nu trebuia sa dau apa la soricei, pentru ca nu era continuarea buna, dar am dat. Trebuia sa uit si sa ma bucur de toate visele frumoase dar eu le-am plans ca s-au evaporat.

Trebuia sa iubesc iubirea, dar nu am reusit sa o vad niciodata.

Trebuia sa iert si am iertat, dar n-o sa stie niciodata ca a fost iertat, cum nu o sa stie nici ce am scris.

Cer

Iti daruiesc Cerul
Ti-l dau tie cu tot cu aerul din jurul meu, cu praful si moleculele de apa din nori.
Respira-l si miroase-l ca sa simti si tu fericirea mea.
Ti-am daruit noroiul din noi si din el, incearca si tu sa fii fericit cu el.