La cererea fanilor

La cererea fanilor (de fapt a singurului meu fan care mi-a reprosat ca n-am mai postat nimic pe blog) se naste aceasta postare draguta, verde si calda, ca o frunza de tei in miezul unei zile de vara. Azi cu o zi inainte de implinirea a 20 de ani de la incarnarea (sau reincarnarea) fiintei mele pe aceasta planeta pot spune ca prefer caldura racoritoare a primaverii. Caldura din Bucuresti este calda, uscata si sufocanta chiar si atunci cand e umeda. O sa devin in scurt timp ca un pui de potarniche fugind dupa putina umbra si racoare.(aici imi imaginez puii de potarniche fugind  prin iarba cu o viteza ametitoare, ca un roi de albine terestru (presupunand ca pasarile astea micute pe care mi le imaginez eu sunt pui de potarniche)).

Si tot la cererea publicului: Prietenul meu e inalt. (va urma)

In regula.

Nu mi-e prea clar de ce scriu asta acum. Nu ma simt purtata de nici o forta supranaturala, asa ca nu va fi loc de nici o dezvaluire macabra sau magica. Nu am nici un fel de sentimente. Consider ca sunt indragostita dar despre asta nu as scrie aici. De ce? Pentru ca nu as vrea sa impart cu nimeni nici macar gandurile mele despre el si despre asta sau senzatiile trecatoare. Nu vreau sa impart nimic din ce are legatura cu el.(si totusi ceva ceva am zis; simt cum se deschide spre mine un cerc vicios si ma cuprinde; ce ne e si cu cercurile astea). Asa ca indragosteala nu se pune la sentimente. Nu simt furie, depresie, axietate. Mai ales anxietatea si-a luat liber in seara asta si asta imi da senzatia stupida ca lucrurile vor fi in regula.

Lucrurile nu vor fi in regula. Punct.

Joi de Terbellius Alexandru

Mereu era la fel. Mereu, cand se nastea cineva sau cand o noua vietate lua nastere, era mare sarbatoare.
UzineleNu si Joi... erau inchise, cetatenii ieseau in strada, bucuria era in toi.
Nu si Joi...
In fiecare Joi cetatenii stateau in case, toti purtau cel putin doua din cele cinci sutane, apa rasarea iar.
Apa ii tinea in casa pe cetateni.
Joia nu venea posta, joia nu latrau cainii. Pe strazi era o liniste mai ceva decat in marile temple din sudul Rusiei.
Joia nu se naste nimeni...