In regula.

Nu mi-e prea clar de ce scriu asta acum. Nu ma simt purtata de nici o forta supranaturala, asa ca nu va fi loc de nici o dezvaluire macabra sau magica. Nu am nici un fel de sentimente. Consider ca sunt indragostita dar despre asta nu as scrie aici. De ce? Pentru ca nu as vrea sa impart cu nimeni nici macar gandurile mele despre el si despre asta sau senzatiile trecatoare. Nu vreau sa impart nimic din ce are legatura cu el.(si totusi ceva ceva am zis; simt cum se deschide spre mine un cerc vicios si ma cuprinde; ce ne e si cu cercurile astea). Asa ca indragosteala nu se pune la sentimente. Nu simt furie, depresie, axietate. Mai ales anxietatea si-a luat liber in seara asta si asta imi da senzatia stupida ca lucrurile vor fi in regula.

Lucrurile nu vor fi in regula. Punct.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!

Mi-e drag soarele care intra pe fereastra cand eu ma tolanesc langa tine si sper ca asa adormit cum esti, o sa ma simti si-o sa intinzi o mana peste mine ca sa ma imbratisezi. Iar tu intotdeauna faci asta.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!

Înainte

Înainte ca Bucureştiul să se apropie atât de mult de mine încât să mă atingă cu degetele lui translucide, să pună la grea încercare bagajul meu de vise, aşteptări şi dorinţe, înainte ca totul să se întample. Înainte de vremea marilor dezamăgiri voi îmbrăţişa cu entuziasm Bucureştiul, până când nu va mai rămâne nimic din imaginea lui nefastă şi-l voi teleporta într-un illo tempore al fiintei mele.

Tot înainte!

Delir

Au trecut respiratiile ca un vis. 19 ani de respiratie pe i-am trait intr-o clipa.

Mica. Atat de mica.

Mare. Atat de mare. De aici pana la mine, atat de mare.

Eu, eu, eu. Eu sunt eu, si stiu cine sunt eu. Primul moment in care simt ca stiu cine sunt eu. Sunt mica, atat de mica. Sunt mare, atat de mare.

Sufletul meu delieaza.