Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!

Mi-e drag soarele care intra pe fereastra cand eu ma tolanesc langa tine si sper ca asa adormit cum esti, o sa ma simti si-o sa intinzi o mana peste mine ca sa ma imbratisezi. Iar tu intotdeauna faci asta.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!

Înainte

Înainte ca Bucureştiul să se apropie atât de mult de mine încât să mă atingă cu degetele lui translucide, să pună la grea încercare bagajul meu de vise, aşteptări şi dorinţe, înainte ca totul să se întample. Înainte de vremea marilor dezamăgiri voi îmbrăţişa cu entuziasm Bucureştiul, până când nu va mai rămâne nimic din imaginea lui nefastă şi-l voi teleporta într-un illo tempore al fiintei mele.

Tot înainte!

Delir

Au trecut respiratiile ca un vis. 19 ani de respiratie pe i-am trait intr-o clipa.

Mica. Atat de mica.

Mare. Atat de mare. De aici pana la mine, atat de mare.

Eu, eu, eu. Eu sunt eu, si stiu cine sunt eu. Primul moment in care simt ca stiu cine sunt eu. Sunt mica, atat de mica. Sunt mare, atat de mare.

Sufletul meu delieaza.

Ploua

Ploua, ploua, ploua si-mi vine sa sterg tot ce am scris pana acum. Daca pagina asta de blog s-ar face hartie as face din ea o mingie de fotbal pentru papusi. Ploua, ploua, ploua si imi place. Imi place mirosul de verde crud al primaverii. Imi place, si nu-mi mai place nimic altceva. Totul e in zadar.