Joi de Terbellius Alexandru

Mereu era la fel. Mereu, cand se nastea cineva sau cand o noua vietate lua nastere, era mare sarbatoare.
UzineleNu si Joi... erau inchise, cetatenii ieseau in strada, bucuria era in toi.
Nu si Joi...
In fiecare Joi cetatenii stateau in case, toti purtau cel putin doua din cele cinci sutane, apa rasarea iar.
Apa ii tinea in casa pe cetateni.
Joia nu venea posta, joia nu latrau cainii. Pe strazi era o liniste mai ceva decat in marile temple din sudul Rusiei.
Joia nu se naste nimeni...

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!

Mi-e drag soarele care intra pe fereastra cand eu ma tolanesc langa tine si sper ca asa adormit cum esti, o sa ma simti si-o sa intinzi o mana peste mine ca sa ma imbratisezi. Iar tu intotdeauna faci asta.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!

Un cerc vicios

Totul este un cerc vicios. Mai ales acasa.

Atat.


THE END

Mijlocul de Alexandru Terbellius

Era o zi innourata iar micul Demeter kirbici nu ajunsese inca acasa.

Era marti, o zi obisnuita de iarna in care multi oameni erau deja dezactivati sau, in cel mai bun caz, posedati de catre cei inca in functiune.

Pe alocuri mai cadeau cate un fulg doi de nea sau o sticla aruncata de la etajele superioare de catre vreun alcoolic cu probleme sociale.

Totul era normal. Nimic nu parea sa diferentieze aceasta zi de celelalte zile. karma era stabila....

Desi micul Demeter tragea cat putea de rotile scaunului cu rotile, acesta nu se misca si pace. Iar s-a blocat in mocirla. Iar vin cei cinci.

Ah, da! totul era normal...

THE END

08:33

Între timp, până m-am apucat eu să scriu s-a făcut 8:36 dar mi s-a părut mie că 8:33 sună mai bine.
Azi e ziua Luizei. 20.

Înainte

Înainte ca Bucureştiul să se apropie atât de mult de mine încât să mă atingă cu degetele lui translucide, să pună la grea încercare bagajul meu de vise, aşteptări şi dorinţe, înainte ca totul să se întample. Înainte de vremea marilor dezamăgiri voi îmbrăţişa cu entuziasm Bucureştiul, până când nu va mai rămâne nimic din imaginea lui nefastă şi-l voi teleporta într-un illo tempore al fiintei mele.

Tot înainte!

Nepasarea bat-o vina

Ce se intampla atunci cand in loc sa te astept pe tine, astept sa apara cineva mai bun ca tine? Ce se intampla atunci cand in loc sa vreau sa te fac sa razi, vreau sa rad eu, eu si numai eu? Vreau sa rad de fata cu tine si cu altii. Vreau sa rad in fata lumii intregi. Numai ca sa vezi ca daca tie nu-ti pasa, nici mie nu-mi pasa. Asa se iubesc oamenii, prin nepasare. Asa te iubesc. Si nu-mi pasa

Delir

Au trecut respiratiile ca un vis. 19 ani de respiratie pe i-am trait intr-o clipa.

Mica. Atat de mica.

Mare. Atat de mare. De aici pana la mine, atat de mare.

Eu, eu, eu. Eu sunt eu, si stiu cine sunt eu. Primul moment in care simt ca stiu cine sunt eu. Sunt mica, atat de mica. Sunt mare, atat de mare.

Sufletul meu delieaza.

La courbe de tes yeux Paul Eluard

La courbe de tes yeux fait le tour de mon coeur,
Un rond de danse et de douceur,
Auréole du temps, berceau nocturne et sûr,
Et si je ne sais plus tout ce que j'ai vécu
C'est que tes yeux ne m'ont pas toujours vu.

Feuilles de jour et mousse de rosée,
Roseaux du vent, sourires parfumés,
Ailes couvrant le monde de lumière,
Bateaux chargés du ciel et de la mer,
Chasseurs des bruits et sources des couleurs,

Parfums éclos d'une couvée d'aurores
Qui gît toujours sur la paille des astres,
Comme le jour dépend de l'innocence
Le monde entier dépend de tes yeux purs
Et tout mon sang coule dans leurs regards.