Din seria celor ce aş putea (unele nu se vor întâmpla)

Aş putea să nu îmi mai pun întrebări.
Aş putea să fac ocolul Pământului începând de mâine.
Aş putea să las totul în urmă şi să nu mă mai întorc aici.
Aş putea să mă pierd în infinitul ochilor tăi şi să uit de mine.
Aş putea să dansez trei zile fără oprire.
Aş putea să mă dezintegrez ca o particula bolnavă de propria sa existentă.

Întotdeauna mi-a fost ciudă pe presimţirile mele care s-au dovedit a fi întemeiate. Gânduri înnegrite de degete afumate care şi-au lăsat umbra pe ele.

În rest nimic.
Absolut nimic.

Comert de Terbellius Alexandru

- Vreau sa fie frati! Spuse Jaques cu autoritate.
- Domnule, va sfatuiesc sa luati mai bine pe acestia trei, nu sunt frati dar va asigur ca au exact acelasi efect. Raspunse vanzatorul.
Jaques ezita putin dar in final accepta oferta propusa de vanzator.
Puse totul intr-o punga de hartie si pleca.
In drum spre casa vazu victimele razboiului incepand sa se umfle pe strazi.
I se paru la un moment dat ca il vazu pe tatal sau printre cadavre.
Era imposibil insa. Tatal sau nu se nascuse inca...cel putin nu in mod normal.
Jaques disparu...

Joi de Terbellius Alexandru

Mereu era la fel. Mereu, cand se nastea cineva sau cand o noua vietate lua nastere, era mare sarbatoare.
UzineleNu si Joi... erau inchise, cetatenii ieseau in strada, bucuria era in toi.
Nu si Joi...
In fiecare Joi cetatenii stateau in case, toti purtau cel putin doua din cele cinci sutane, apa rasarea iar.
Apa ii tinea in casa pe cetateni.
Joia nu venea posta, joia nu latrau cainii. Pe strazi era o liniste mai ceva decat in marile temple din sudul Rusiei.
Joia nu se naste nimeni...

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!

Mi-e drag soarele care intra pe fereastra cand eu ma tolanesc langa tine si sper ca asa adormit cum esti, o sa ma simti si-o sa intinzi o mana peste mine ca sa ma imbratisezi. Iar tu intotdeauna faci asta.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!